Există o poveste veche despre o bătrânică al cărei singur fiu a murit. În durerea ei, ea a mers la înțeleptul satului și l-a întrebat: „Ce rugăciuni, ce incantații magice trebuie să fac pentru a îmi aduce fiul înapoi la viață?”
În loc să o trimită mai departe sau de a se certa cu ea, omul sfânt a spus doar atât: „Adu-mi o sămânță de muștar dintr-o casă care nu a cunoscut niciodată tristețea. Noi o vom folosi pentru a te scăpa de durere.”
Bătrână imediat a plecat în căutarea acelei semințe de muștar magice.
Ea a ajuns la un conac minunat, a bătut la ușă și a spus: „Sunt în căutarea unei familii care nu a cunoscut niciodată tristețea. Am găsit locul potrivit? Este foarte important pentru mine să îmi spuneți adevărul.”
Femeia de acolo a spus: „Ai ajuns în locul nepotrivit.”. Apoi a început să descrie toate lucrurile tragice care s-au întâmplat în ultima perioadă.
În acel moment bătrâna și-a spus: „Cine este mai în măsură să ajute acești oameni necăjiți și triști dacă nu eu, cea care știe ce înseamnă neferirea?”
Ea a rămas și a ascultat problemele femeii, încercând să o liniștească și să o încurajeze cât de bine a putut, apoi a pornit în căutarea unei alte case care nu cunoscuse niciodată tristețea. Dar pe unde mergea… pe acolo găsea oameni triști și necăjiți.
Femeia a devenit atât de implicată în a îi ajută pe alții să facă față necazurilor încât în cele din urmă aceasta a devenit propria ei cale. Mult mai târziu ea a reușit să înțeleagă că acea sămânța de muștar magic era drumul ei în alinarea oamenilor care sufereau.
Lasă un răspuns