Serviciile secrete au păstrat, vreme îndelungată, o descoperire de excepţie din ţara noastră. Este vorba despre necropola de la Argedava-Popesti-Novaci, unde au fost găsite scheletele a nu mai puţin de 80 de uriaşi.
Se presupune că acestea au căpătat culoarea roz ca urmare a iradierii. Ele au o lungime de cinci metri. Despre această descoperire s-a vorbit în anul 2003, la un congres ştiinţific. Lumea ştiinţifică pare a nu fi interesată de o descoperire de excepţie care s-a făcut pe teritoriul României. Aceeaşi tăcere o păstrează şi oamenii de ştiinţă din SUA cu privire la descoperirea a 32 de schelete cu o lungime de aproape trei metri.
Descoperirea a fost făcută în anul 1947, în Valea Morţii din Deşertul Colorado, unde există un complex de peşteri care se întinde pe o suprafaţă de 180 de mile. Alături de aceste schelete umane au fost descoperite rămăşiţe ale unor specii de dinozauri, tigri preistorici, elefanţi imperiali.
În România au mai fost descoperite schelete de uriaşi la Cetăţeni, sub mănăstirea Negru Vodă, la Scăieni şi în Pantelimon, lângă Bucureşti, şi la Polovragi, în mai multe etape de săpături, finalizate până în 1994. Din păcate, aceste situri arheologice nu au fost cercetate. În anul 1974, în Munţii Apuseni, lângă cariera de calcar de la Ardeu, a fost descoperit un craniu cu dimensiuni foarte mari. Minerii care au descoperit craniul susţin că avea dimensiunile unui bostan. Maria Gimbutis este un reputat arheolog american care s-a arătat interesată de descoperirile făcute în România.
În una dintre lucrările sale, ea susţine că acum 7000 de ani, peste civilizaţia sedentară a venit din estul Europei o populaţie de uriaşi numită civilizaţia kurganelor. Uriaşii erau războinici, buni metalurgi, constructori. Ei au adus plugul metalic pe care, ulterior, populaţia sedentară l-a preluat în efectuarea lucrărilor agricole. Uriaşii au fost asimilaţi de masa de autohtoni de pe teritoriul ţării noastre. Pomeniţi de toate mitologiile lumii, uriaşii au fost una dintre cele patru rase de umanoizi de pe Pământ.
Există multe zvonuri că ar fi fost găsite morminte ale unor asemenea fiinţe, dar nu a existat niciun om care să fi spus ca le-a văzut cu ochii lui. Cei interesati de subiect au mers pe urmele uriaşilor şi au găsit un om care a participat la săpăturile arheologice de la Argedava, judeţul Giurgiu. Ioniţă Florea (80 de ani) a văzut scheletele giganţilor. Iar arheologii ne-au explicat, de fapt, despre ce e vorba. „Aici era Nucetul. Părinţii mei spuneau că în aceste locuri stăteau uriaşii. Ei le spuneau jidovi,(citeşte şi Legenda Jidovilor Uriaşi) că aşa îi numeau aici pe uriaşi.
Credeam că sunt poveşti, dar am avut ocazia să văd un schelet”, spune Ioniţă Florea, în vârstă de 80 de ani, din comuna Popeşti, judeţul Giurgiu. Despre ce e vorba? În nordul acestei localităţi a fost descoperită, în anul 1926, o cetate dacică, ieşită din comun prin mărime. Cel care a făcut săpături aici a fost arheologul Vasile Pârvan, care era convins că a găsit prima capitală a lui Burebista. S-au efectuat săpături în mai multe rânduri, până aproape de anul 2000. S-a dovedit în timp că a fost, într-adevăr, prima cetate de scaun a lui Burebista, care a unificat apoi toate triburile dacilor si a devenit un rege ce stăpânea aproape jumătate din Europa.
Ceea ce a frapat la Argedava sunt informaţiile conform cărora, în timpul săpăturilor arheologice s-ar fi descoperit scheletele a 80 de uriaşi, adică umanoizi înalţi de aproximativ 4 metri. Acest lucru s-ar fi întâmplat prin 1946-1954. Informaţii despre schelete de uriaşi descoperite pe teritoriul României au mai existat. Dar până acum nu s-a gasit nicio persoană care să declare că le-a văzut.
„Eu am început să sap aici în 1947 cu echipa de arheologi. Ei au angajat vreo 30 de oameni din sat. Aveam atunci vreo 18 ani, eram cel mai tânăr, şi m-am dus pentru că ne dădeau 400.000 de lei pe zi. Puteam să cumpăr cu ei doar un kilogram de mălai. Era sărăcie la acea vreme. Odată, după ce am săpat la o adâncime de patru metri, am gasit o glavă (craniu – n.r.) foarte mare, cam de vreo două sau trei ori cât al unui om. Le-am spus arheologilor. Şeful era atunci Rosetti (Dinu V. Rosetti – n.r.). Ne-a trimis imediat acasă pe noi, sătenii, şi au săpat doar ei. Oasele le-au pus într-un camion cu prelată. Unde le-au dus, nu ştiu. Am săpat aşa timp de trei ani şi am mai găsit uriaşi. Să zic aşa, aveau vreo patru metri lungime. Când găseam oasele, arheologii ne trimiteau acasă, să nu vedem noi ce e acolo. Dar noi vedeam, că nu eram orbi. Ei, uite aşa am dezgropat uriaşi cu mâna mea în 1950″, a spus Ioniţă Florea.